Altceva decit raspunsuri

12.07.2007

Eram intr-un restaurant la mare si mincam. La un moment dat aud in spate un “Salut!” dar timid si, ca atare, nu-l bag in sema. Continui mincarea. Aud iar un pic mai tare: “Salut!”. Ma intorc. Un pusti de vreo 8 ani in fata mea. Da! Vreau si eu un…un…auto…autofag…. Autograf? Da. Da-mi un pix. N-am. Hirtie? N-am. Pai cum facem? Diana aude conversatia si sare din spate: Am eu pix. Bun, dar pe ce scriem? Pe tricou, zice. Esti sigur?Da, asa a zis mama. Bine, hai. Dupa vreo trei cuvinte incepe sa chitzcaie si sa se miste. Ce e? Ma gidila!…Continui apasind mai tare, cu limba scoasa intr-o parte ca la pictura, rizind. La urma trag o semnatura mai gidilicoasa decit toate. Pleaca multumit cu pieptul inainte, rosu tot de emotie si ris. O vad pe maica-sa citind si zimbind: “Cu multa simpatie pentru Eusebiu de la Bris.” Asta a fost primul meu autograf autentic.

14.07.2007

Ah, marea. Ce splendoare. Eu fara mare sint mort. Daca nu imi iau portia de imensitate apoasa, vint sarat, nisip intre degete si admirat gagici pe plaja anual, nu rezist o iarna intreaga. E ca o gura de aer inainte de a plonja in mocirla. Iarna imi tin respiratia, vara respir, vara inspir, iarna expir…inspir, expir….

Si ce imi mai place la mare e ca aici, oamenii devin cei mai buni din an, fiecare in parte. Arata cel mai bine, sint in cea mai buna forma, sint imbracati cu cele mai frumoare si sexy haine, cele mai scumpe, sint cei mai darnici, nu se uita la bani, cei mai buni la suflet (acum sint cele mai multe gesturi caritabile facute pe loc – cersetorii sint in extaz, au profit mare, probabil sint tentati sa platesca si impozit…:); cred ca si capii clanurilor mafiote se saruta si isi pling pe umeri linga o sticla de bere fara alcool). Hotii devin mai blinzi, golanii mai ingaduitori, criminalii mai iertatori, gata sa se indragosteasca de propriile victime.

Apropos de dragoste. Acum ne indragostim cel mai usor si cel mai repede. Nu putine au fost cazurile cind am plecat de la mare devastat de vreo pustoaica, am plins tot drumul si am urit despartirea, ca apoi, toamna, pe ploaie, cind o revedeam pe respectiva sa n-o mai recunosc….sa ma fac ca ploua, sa imi dau pumni in cap si sa imi fac urgent o programare la oftalmolog.

Asta e, am aflat mai tirziu, totul e chimic! Vara, anumite substante din corp devin mai abundente si ne orbesc ( la propriu!), ne fac mai sensibili la orice stimul, la orice zimbet si la orice privire patimasa. Cadem una doua in plasa lui Cupidon. Si pentru ce, dom’le, pentru ce? Asta e bataie de joc, pe bune. Natura isi bate joc de noi!

Dar pentru mine nu mai, vara asta, nenica, gata! iau o pauza. Acu’ sint rece, cool, smooth, nu-mi trebuie, noooo man, no ma’m!!!…..

Hai c-am plecat, a trecut o bunoaica pe la geam. Ciao!

17.07.2007

Iaca si o poza care-mi place mie de la TIFF:

25.07.2007

Dupa mare, care a fost cum a fost, a venit o perioada de-a dreptul romantica in vacanta mea: Delta! Omule care citesti aceste rinduri, mergi in Delta, nene, ca iti schimba viata! Pe linga faptul ca te copleseste puterea a doi monstri care sint linga tine, fluviul si marea, mai sint si nenumaratele efecte secundare benefice inevitabile: apa calduta numai buna pentru baie incontinuu pe canicula, pescuitul, plimbarile pe canale, plaja la Dunare sau mare, peisajele de desktop, animalele etc.

Am avut si norocul sa gasim niste gazde extraordinare care ne-au umplut de delicatese in mare parte din peste (in prima zi, am mincat la prima masa, 5 farfurii de ciorba!) si de o companie placuta, toti unul si unul, numai ca unii erau nitel cam fricosi cind era vorba de aventurat in necunoscut.

Si am facut asa: am mers cu barca rapida la mare. Nu pot sa descriu sentimentul. Mergi, mergi, mergi cu vintul in fata, vezi maluri in stinga si in dreapta, auzi motorul barcii, vezi copaci si deodata vruuum!, se deschide orizontul si te gasesti in mijlocul imensitatii. Am prins si o mare linistita cu pasari care zboara ca pe atsa aproape de apa. Te apuca un fel de teama sanatoasa cind te intrebi unde dracu’ sint?! Si apoi, cind te obisnuiesti si te saturi, intorci barca si iarasi, maluri in stinga si dreapta, copaci etc; am mers apoi, in aceeasi zi pe niste canale spre un lac cu pelicani care, sint mari dom’le, mari! Ai senzatia ca e un Boeing 707, daca il vezi la sol nu crezi ca zboara iar daca il vezi in zbor nu crezi ca poate ateriza; apoi am mers la pescuit (am prins o singura platica de bun ce sint) si numai de 7-8 ori pe zi la baie la Dunare.

Era o singura problema. Noaptea nu puteai sa stai afara ca erai mincat de viu de tintari, la propriu. Odata am avut senzatia ca daca mai stau un minut, intru in casa fara o mina si cu gauri in ceafa.

Te obisnuiesti atit de mult cu apa incit atunci cind mergi pe pamint sau cu o masina ai senzatia ca totul e foarte din scurt si ca risti sa te ciocnesti de obiectele din jur. In fine, s-a dus si aia.

Acu’ sint in Bucuresti si ma uit la vapoarele care trec prin fata geamului si la pelicanii ce plutesc pe trotuar. Mai stau un pic la balta asta, sa vad daca trage ceva apoi imi iau barca si ma duc pe alt canal, dar inainte fac o baie…..

30.07.2007

Scrisoare din America (catre o prietena) (iulie 2001)

"Uau, sint emotionat pina la lacrimi. Tu sa-mi scrii mie, un nenorocit, tu, femeie maritata la casa ei, stabilita vorba aia si eu, un gunoi instabil si murdar...!? In fine inchei aici comedia.

Stiam eu ca n-ai sa rezisti curiozitatii sau insistentelor maica-mii sa-mi scrii si sa mai afli cine stie ce secrete. Bineinteles ca m-ai flatat, ma flatai si mai mult daca spuneai ca si libidoul ti-a scazut de cind am plecat dar n-am gasit asta in scrisoarea ta desi am citit-o de citeva ori…. Inchei si aceasta comedie aici.

Dincolo de orice comedie, mi-era dor de tine, adica voi, oameni buni! Nu ma asteptam, drept sa-ti spun sa-mi raspunzi mai devreme pentru ca n-ai obraz, iar daca ai, il dai la altul....(gluma) Si ai tu dreptate intr-un fel cind te caracterizezi drept cap patrat: din cite mi te amintesc eu, cu frizura aia (la care sint sigur ca n-ai renuntat inca), ai aspect de Neghinita. Dar ce vorbesc eu...de aia e lumea asa de frumoasa, dom'le, pentru ca sintem toti atit de diferiti, unii mai nesuferiti, altii mai putin.

Si aici viata e scirboasa. Ma tot screm sa gasesc o slujba mai acatarii dar nu reusesc, nimeni n-are nevoie de talentele mele multilaterale. Este o faza interesanta cu salariile, daca tot ai pomenit de ele, desi drept sa-ti spun, nu ma asteptam sa-mi bagi un subiect de asa natura pe git ca o femeie trecuta de 45 de ani ale carei singure probleme sint deja banii si menopauza.... Nici aici, dom'le, oamenilor nu le ajung salariile. Nu glumesc, exista dupa cite am inteles o lege sociala, sau psihologica sau dracu’ s-o pieptene care zice ca indiferent citi bani cistigi, oricum ii cheltuiesti pe toti! Pot sa iti dau exemple de oameni din jurul meu, nu cunosc pe nimeni care sa nu se plinga de bani si care nu traieste o viata la un nivel la fel cu al celor de acolo. Toti sint strimtorati de datorii, de banii de intretinere (bill-uri), de impozite, de viitorul incert samd.

Deci ai inca ginduri de plecare, am sa pun un cuvint bun la ambasada pentru tine, ceva de genul, e maniaca!, sau face trafic de praf de copt! samd., ca sa nu-ti dea ce vrei, na! Dar ce s-a intimplat, v-ati pierdut amindoi slujbele de milioane si vreti sa emigrati acuma in tara nimanui? Mai bine stati acolo si puneti umarul la ridicarea tarisoarei noastre din noroi….

Cit despre raspunsul la e-mail, imi cer scuze ca am facut-o asa de repede, m-am mirat si eu pe mine, dar m-am gindit ca esti tare frustrata de cite mesaje ai trimis in gol la baietasi in viata ta si am dat de la mine, ditamai americanul altruist, sa-ti fac ziua fericita....

Nu cred ca am sa va anunt cind ma intorc ci o sa va treziti cu mine la usa urlind in interfon WUZZ UUUUPP...!!!

Nu pot sa ma abtin sa nu inchei furtunos: TRAIASCA ROMANIAAA!!!....

In concluzie, da, tot nesuferit am ramas.

Scrie-mi!

“Bruce”

PS. Inca mai astept pina sa fiu citizen dar nu asta e golul meu si nu, americanii nu s-au mai desteptat"

04.08.2007

Ce-ar fi fost “Nora pentru mama” daca…

- n-ar fi participat Lacramioara. Ar fi intrat alta fata, sa zicem, Ioana, care ar fi putut fi aleasa de Cristi care s-ar fi putut indragosti de ea. S-ar fi indragostit si ea de el, sau nu, aceasta ar fi iesit in prima saptamina nevotata de nimeni, iar dupa a cincea saptamina ar fi fost eliminata de d-na Maria sau de bunica, din greseala. Cristi ar fi rascumparat-o, ar fi plins amindoi unul in bratele celuilalt dar peste doua saptamini ar fi fost eliminat Cristi. Afara, Lacramioara ar fi venit la Cristi si i-ar fi reprosat ca nu mai tine la ea si ar fi facut in asa fel incit acesta sa nu o mai placa pe Ioana ci sa se reindragosteasca de ea, Lacrima. La reintrarea in casa el ar fi fost votat de Ioana si de Monica care in acel moment ar fi fost pe locul intii. El ar fi reintrat in casa si s-ar fi reindragostit de Ioana in croaziera dar i-ar fi spus acesteia de Lacramioara si de toata aventura lui cu ea afara. Totul ar fi fost filmat chiar daca ei nu si-ar fi dat seama. Ioana s-ar fi suparat rau de tot si ar fi incercat sa rupa cuplul cu Cristi. Acesta, insa ar fi facut in asa fel incit sa o convinga sa ramina impreuna iar apoi ar fi ajuns pina in finala unde, cine stie, ar fi cistigat.

- n-ar fi participat Cristi. Imposibil. Dar sa zicem. Ar fi fost alt baiat, pe nume, sa zicem, Andrei care ar fi avut 23 de ani si ar fi fost dinamovist. El s-ar fi impacat foarte bine cu Dragos dar s-ar fi indragostit amindoi de aceeasai fata….nu Lacramioara pentru ca Lacramioara nu ar mai fi participat fara Cristi. De Ioana. Ioana insa s-ar fi indragostit iremediabil de Briscan pentru ca s-ar fi potrivit cu el foarte bine. Briscan insa nu ar fi vrut sa faca un cuplu cu ea din prea mult respect barbatesc prostesc fata de Dragos si Andrei si ar fi ales-o tot pe Monica care ar fi avut un prieten afara dar nimeni n-ar fi aflat pina spre final cind lucrurile se vor fi precipitat oarecum pentru toata lumea.

Roxana, pe de alta parte s-ar fi indragostit de Andrei care si el e student la Stiinte Politice si care, la un moment dat, cind va vedea ca Ioana nu-i acorda atentie, va forma un cuplu cu Roxana, care insa va fi eliminata in a paispea saptamina de d-na Maria sau de bunica din geseala.

De cealalta parte, Dragos ar fi format intr-un final cuplu cu Ioana pina in a 18-a saptamina cind, surpriza, se va afla de la un telespectator ca aceasta, Ioana, a fost de fapt barbat dar cu 4 ani in urma si-ar fi schimbat sexul la o clinica de specialitate din Belgia si ca numele ei initial era Ion si era fiu de mare politician si magnat al petrolului din Basarabia. In fine. Dragos ar fi fost deodata scirbit si ar fi rupt cuplul, toata lumea ar fi fost scandalizata si ar fi dat vina pe organizatori ca n-au fost mai atenti la preselectie desi nicaieri in contract nu scria ceva de genul asta (cred ca o sa scrie de acum incolo). Ioana/Ion ar fi fost propusa spre eliminare de mai multe ori la rind dar, surpriza, ea ar fi fost votata intr-o proportie de 85 la suta de catre telespectatori si ar fi fost protejata si aleasa nora saptaminii pina in finala unde, poate, chiar ar fi cistigat, cu cine, nu se stie.

- n-ar fi fost d-na Maria. Imposibil. Dar sa zicem. Ar fi fost mama lui Mugur, d-na Veronica, economista, casatorita a doua oara, 54 de ani. Ea ar fi placut-o foarte mult pe Diana dar Mugur n-ar fi vrut sa auda pentru ca se indragostitse inca de pe holurile hotelului dinaintea concursului de Daniela desi n-o vaszuse decit trecator si nu o auzise decit spunind citeva cuvinte liftierului (ceva la perfectul compus oricum). Daniela in schimb s-ar fi indragostit definitiv si fara sanse de scapare de Cristi si i-ar fi trimis, din prea mult sentiment, un bilet peste gard in prima saptamina. La un moment dat d-na Veronica ar fi avut un conflict trecator cu d-na Felicia din cauza unei neintelegeri gramaticale si ar fi incercat sa-i sufle acesteia fata pentru baiatul proprietate personala. Energii consumate inutil pentru ca Mugur ar fi ales-o oricum pe Diana dupa ce ar fi vazut ca Daniela nu-i acorda nici o importanta ceea ce s-ar fi dovedit in final a fi o decizie extrem de inspirata pentru ca amindoi s-ar fi potrivit de minune si s-ar fi indragostit ca la 15 ani si poate chiar ar fi cistigat concursul, cine stie….

va urma….

10.08.2007

Continuare….

- n-ar fi fost Briscan si Felicia. Ei asta-i acuma, ar fi fost alti maimutoi concilianti care ar fi fost naivi si cu simtul umorului si care ar fi facut tot posibilul sa nu ramina pina in finala pntru ca sa poata sa vada din afara cum stau lucrurile si sa comenteze cu nesatz. Baiatul respectiv ar fi cazut poate si el in “mrejele” Monicai dar, sper ca ar fi reactionat mai prompt. Iar acest blog nu ar fi existat….

- emisiunea n-ar fi fost difuzata de Kanal D. Ci de Pro tv de exemplu…. In locul Gabrielei ar fi fost Nicoleta Luciu iar muzica de pe fundal ar fi fost electronica. Pauzele publicitare ar fi fost mai lungi iar reclamele la emisiune ar fi fost mai saltarete cu o voce de barbat grava…. In acest caz ar fi cistigat concursul Monica si cu… mine … Sigur..;)))

- n-ar fi fost Ionut si Mihaela. Pai, ar fi venit un baiat cu mama lui din Braila si ar fi ales drept nora pe …. nu mai am chef, m-am plictisit….

Sfirsit

13.08.2007

Dupa mine oamenii sint de trei feluri: cei condusi de instinct, cei condusi de propriile vise si cei condusi de societate.

S-o luam cu primul fel. Ti-e foame, stomacul iti giriie de zor si vrea sa-i dai ceva sa-i acoperi gura. Orice ti-ar pica in fata si e comestibil e bun de aruncat in el si, daca poti, chiar o faci. Senzatia este placuta, extrem de placuta, si te simti deodata usurat si calm. Privesti in jur si totul pare mult mai frumos, lumina e mai putin stridenta iar sunetele sint placute auzului. Toate simturile ti se relaxeaza si ai avea chef sa te intinzi. Un cascat vine dinauntru si nu te poti stapini. Leul din tine doarme. Dupa ce te trezesti, iti este sete, mergi la riu si te adapi. Acolo zaresti o leoaica si parca ai vrea ceva de la ea, nu stii exact ce dar faci tot posibilul sa-l obtii…. Apoi, ca din senin, te apuca iar foamea. Uite o gazela, dupa ea!!!…

Daca esti din prima categorie nu-ti trebuie mai mult.

Al doilea fel. Dupa ce ai mincat si ai dormit realizezi ce porcarie de vegetale stricate si pline de muste ai bagat in tine. Ai fost orb, ce e cu tine, cum poti sa atingi asa ceva!? Trebuie sa fie ceva mai bun pe valea asta! Si uite unde ai dormit! Ce e asta, cocina? Esti porc sau leu, ce naiba!?… Sa stii ca nu-mi mai place de tine, ma dezmagesti pe zi ce trece, te credeam mai respectuos cu tine insuti. Hai, misca-ti fundul si fa rost de ceva mai bun. Iti dai sema ce frumos ar fi sa ai in fata acum, chiar daca nu ti-e foame, o halca de carne de gazela proaspata, condimentata, pe un strat de frunze parfumate si linga un izvor cu apa cristalina si rece? Iar in spate, oh, in spate un culcush de paie cu acoperis de palmier unde sa nu te ploua si unde sa nu miroase a mucegai si sa fie paduchi? Iar in culcus, ah, in culcush printeza leoaicelor, cu pielea catifelata si boticul rece si umed si curat care sa se uite la tine cu ochii mari si limpezi si curati si plin de dorinta? Iti dai seama? Daca da, ce astepti mocofane, misca-ti hoitul si fa ceva!!!

Al treilea fel. Da, ce sa zic, mincarea n-a fost rea dar ar fi bine sa mai lasam si celorlalti ceva ca toti am alergat dupa ele sa le prindem plus ca o sa mai avem nevoie de gasca si data viitoare. Imi pare rau pentru tine dar va trebui sa dormim asta seara in alta parte pentru ca leoaica gestanta e aproape sa nasca si nu mai e loc in cuib. Si daca tot sintem aici hai sa mutam crengile astea de aici dincolo ca sa putem traversa mai bine riul, o sa ne multumeasca toti, ai sa vezi ce bucurosi o sa fie. Si stii ce ar fi si mai bine sa facem? Stii? Nu stii, bineinteles. Sa schimbam odata pe seful asta al nostru ca s-a ramolit de tot, nu mai face nimic, nu mai are miros aproape deloc iar urechile ce sa mai zic, tre’ sa urli ca sa te auda. E de coma…. Ne duce mereu numai in locuri proaste de vinatoare de cind era el flacau. Tu ai fi de exemplu mult mai bun in locul lui, am vazut cum te-ai repezit la caprioara aia si i-ai smuls beregata din prima, daca nu erai tu nu mincam nici azi. Din cauza lui o gramada de tineri au plecat din grup. O sa murim de foame si o sa dormim in ploaie daca mai continua asa. Ce zici? Apropos. In seara asta nu mai facem sex ca e zi de post asa ca dormi afara…..

23.08.2007

Am un prieten suspicios

Nu exista moment din zi in care sa nu i se para ca ceva putred este la mijloc intre cutare si cutare. De obicei un barbat care i se pare lui prea amabil si zimbitor cu femeile din jur trebuie neaparat sa aiba si ginduri ascunse fata de cel putin una dintre ele. Prin urmare acel barbat are drept scop in viata fermecarea bietelor femei care sint neajutorate in fata sharmului sau nemasurat si ademenirea lor in plasa de paianjen intinsa cu multa minutiozitate si viclenie dupa lungi ore de exersare acasa in fata oglinzii a diferitelor tehnici de flirtare. Ar pune pariu ca acel barbat ingimfat si fermecator are acasa cel putin un volum de “Cum sa vrajim femeile” si nelipsitele carti despre Casanova, Don Juan, etc precum si stocuri intregi de prezervative de toate felurile si de marime XXL….

Biata lui sotie este disperata si se imbraca numai in culori sterse, nu se mai piaptana de ani de zile, nu mai vorbim de epilare si alte chestii urite dar care infrumuseteaza femeia pentru ca riscam sa scirbim cititorul. Femeia respectiva merge pe strada cu ochii in pamint si, daca s-ar putea si nu e prea cald, cu un batic si masca a la Zoro. Barbatul merge linga ea cu ochii-n patru, avid dupa un nou subiect ce poate fi supus suspiciunii lui flaminde. Nu putine sint momentele in care un cuvint sau gest, nu mai vorbim de privire, adresat unui alt barbat oricit de indiferent sau neatragator ar parea sa nu degenereze in crize de gelozie si teorii intregi despre complotarea ce a avut loc pe la spatele lui in vederea denigrarii lui si a numelui sau etc.

In rest e un tip de aur. Cind nu e cu sotia e cel mai de gasca, ride, glumeste, accepta glumele pe seama lui si a geloziei lui si chiar participa la unele cu voiosie si jovialitate.

La un moment dat am fost martorul unei asemenea crize. Eram cu el si sotia lui in oras. In paranteza fie spus, nu stiu cum de a ajuns sa ma accepte pe mine linga el si sotia lui. E un mister. Probabil are incredere oarba in persoana mea sau sotia lui l-a convins prin nu stiu ce metode ca nu prezint nici un pericol. Asa o fi…. Ei, si eram intr-un restaurant sa luam masa. Asteptam sa vina chelnerul si iata-l ca apare. Un tip mic, pricajit, cracanat si cu o privire absenta. Ne-a luat comanda de trei ori, probabil din cauza ca nici nu prea auzea bine, a scapat pixul pe jos, l-a cautat pe sub masa jumate de ora, a spart o farfuriuta de sare cind a incercat sa se ridice, si si-a varsat jumate de suc in poala. Noi eram pe jos de ris, noi insemnind eu cu sotia omului. El, negru, din ce in ce mai negru. A inceput sa mormaie ceva. Cind s-a intors chelnerul cu comanda a zis ca nu mai maninca si ca vrea sa plece in alt loc sau acasa, “la dracu’ in praznic”. S-a si ridicat de la masa si a pornit hotarit spre usa. Am ramas muti. Ne-am sters lacrimile de la ris si ne-am ridicat si noi sa mergem. Seara era stricata. Femeia a inceput deodata sa plinga. Am alergat dupa om sa il intreb ce se intimplase. Mi-a zis ca o sa divorteze, ca are deja actele pregatite acasa si ca ii doreste fericire cu… ala. Cu cine, intreb eu, cu chelnerul? Clovnul ala? Hai sa fim seriosi, doar nu poti sa crezi asa ceva. Ei, pe dracu chelnerul, zice el, seful de sala, n-ai vazut ca el il instruia pe ala sa o distreze?….

Asta da imaginatie.

06.09.2007

Iliutza e baiat bun, da!? Sa fie clar asta.

07.09.2007

El, Iliutza asta, era ieri pe Copou si se plimba, il vedeam in fata mea. Cam amarit era, sau mi se parea mie. Umbla cu capul in jos si parca facea desene pe asflalt din mers cu privirea. Nu observa ce harnici au fost cetatenii urbei asteia de cind am plecat eu la “Nora pentru mama” si pina acuma ca au facut frumusete de oras. Mai ales prin centru au scos la iveala ce era mai de aratat lumii si le-au luminat frumos cu spoturi. Bravo, chiar vorbesc serios, au facut o treaba buna, arata mai bine Iasul, mult mai bine.

Si mergea si tot mergea ca flacaul din poveste. Si ce facu deodata?! Ridica privirea, dom’le!…

08.09.2007

Acum vreo doua zile Iliutza asta merse la niste prieteni in vizita, undeva la tara, in judetul Suceava. Frumos tare. Munti, paduri, salbaticie primitiva, bestial. Prietenul asta are o gramada de copii si cum si el venise cu o gramada de prieteni, s-au hotarit sa mearga cu gramada si sa culeaga bureti si ghici ce au facut? Au mers pe dealuri si pe munti vreo shase ore si au cules, ce au cules? O gramada de bureeeti….

Au mancat: mure, zmeura, merishoare (un fel de afine roshii si mai acre dar bune rau), mere si au baut apa din izvoare. Iliutza a facut poze cu o camera digitala iar acasa le-au urmarit cu totii, claie peste gramada pe televizor. Erau faine tare, ca niste vederi. La un moment dat Iliutza a pus camera pe filmat si se vedeau toti la televizor pe viu. Copiii mureau de ris iar cei mari au inceput sa se prosteasca si ei si sa rida unii de altii.

Unul din gramada de frati a prietenului asta, sa-i zicem Gigi, e simpatic rau si nebun asa un pic, dar in sens bun. A inceput sa povesteasca la un pahar nebuniile lui din tinerete si nu numai si erau toti pe jos de ris.

De exemplu zicea ca el, de regula, e baiat calm si de treaba dar are o hiba mare, daca se enerveaza e de rau, nu se uita si bate pe cine gaseste in cale. Si nu pot sa-ti explic ce constructie fizica poseda Gigi. E, sa zicem, ca un buldozer rusesc cu vreo trei motoare.

La foame, fara sa-si explice, devine nervos si odata, s-a intilnit pe strada cu unul care ii datora bani si nu stie cum i-au venit dracii pe el si nu i-a scapat decit un pumn de s-a dus ala de-a berbeleacul direct in shantz iar acolo cica a gasit datoria si i-a platit-o pe loc. Apoi l-a oprit un politist ca cica mergea prea repede (ceea ce era probabil si adevarat, dar nu mai tinea minte pentru ca se grabea si era nervos de la foame) si odata iese din masina nervos si-i zice politistului ca ce vrei cu mine, ma, de ce m-ai oprit, tu’tz asa si pe dincolo, du-te-n …. Si s-a urcat in masina si-a plecat. Politistul n-a zis nimic, s-a ridicat, s-a intors si-a plecat. Cind a ajuns unde trebuia sa ajunga, a dat cu ochii de mincare si pina la ea cica au mai zburat vreo trei inshi nefericiti ce stateau in calea lui. Dupa aia s-a calmat si a dat de baut la toti.

Acasa tine un magazin si fetele care vind acolo mai dau produse pe datorie dar unii nu prea si-o platesc la timp si o tot lungesc iar magazinul merge in pierdere, asta pina se enerveaza Gigi. Nu trebuie decit sa altoiasca vreo doi, trei si sa-i arunce in shantz ca a doua zi fac coada sa-si plateasca datoriile. Pe bune.

Cind are draci si merge cu masina, daca se intimpla sa vada un cunoscut de care nu-i place lui din orice motiv, frana si ii da “salata” apoi se urca inapoi in masina si pleaca mai departe.

Intr-o zi s-a intilnit cu un prieten vanat tot la fatza si suparat rau. Ce crezi ca se intimplase? Il batuse el, din greseala, i-a scapat o lopata in timp ce se indrepta spre altul dar uitase.

La o petrecere avea treaba cu unul care era tocmai in fundul salii unde toti invitatii jucau si se veseleau. El cica n-a vazut decit pe ala iar pina la el a facut carare ca in lanul de griu. A dat mult de baut dupa aceea ca sa il ierte toti ceilalti nevinovati. Dar ce putea face, daca era nervos?

A fost chiar aproape sa omoare pe unul. Aflase ca il batuse destul de rau pe un fratele lui. L-a vazut din masina, era pe sens invers in alta masina. Frana, a luat un par din gard, a spart parbrizul, l-a scos prin spartura, dupa ce i-a anihilat pe ceilalti doi cu cite un ciocan si i-a dat salata pina n-a mai mishcat. Noroc de fetita lui care a sarit si a tipat la el ca il omoara. Cind s-a dezmeticit s-a mirat si el ca ala mai traia. Cica erau al dracului de flexibile oasele in el, altfel n-avea zile.

Culmea e ca in interior are si o fire sensibila si creativa. Cinta de exemplu intr-o formatie de muzica populara, la saxofon. Asta nu l-a impiedicat totusi ca la o petrecere unde cinta, sa ii scape scurt un cot unui invitat antipatic de s-a dus ala in tufe si n-a mai iesit decit spre dimineata.

Acuma incearca din rasputeri sa se abtina de la nervi mai ales ca stie sursa lor. Prin urmare isi ia mereu un pachetel de mincare la el, in caz ca i se face foame sa nu cumva sa il apuce iar nabadaile. Si cica merge planul, deocamdata.

15.09.2007

Aristitza a fost prima. A fost cumparata pe un pret de nimic de la un cioban caruia nu-i mai placeau caprele si voia sa ramina doar cu oi. Era satul sa alerge dupa ele pe coclauri si sa dea bani oamenilor pentru distrugerile facute prin gradini. Arata muncita si cu o misiune in viata. Se ducea tinta la mincare, tinta la apa, tinta la culcare. Tinta la facut pui, trei la numar: Fidel, Boris si Viva. Viva (“traieste!”) era singura cu altfel de culori decit ceilalti doi, ceva pe negru cu pete albe, si singura mai alintata si iubareata. Nu i-a mers cu ciinele insa, un mizantrop si un iubitor de ura nemaivazut. S-a repezit, a muscat-o de burta si a ramas cu o bucata de piele in gura. Fiind prea tinara a stirnit compasiunea stapinului care a luat bucata de piele, a dezinfectat tot locul cu tinctura de propolis si a cusut-o cu ata de papiota si cu acul de ciorapi. Si traieste! Rana s-a prins la loc si a lasat o urma galbena si o cicatrice. A facut doi pui, Fernando si Isabela. Da o gramada de lapte. Acuma e la stina, n-o poti vedea.

Ciinele, ca tot veni vorba, e banuit a fi homosexual sau, oricum, zoofil, mai precis, iubitor de motani pentru ca se iubeste cu Fitzul. Se ling, se mingiie delicat, se freaca unul de altul si dorm ca doi iubiti dupa ce au facut dragoste in pozitiile clasice, linguri, capra, misionarul, pisica on top sau ciine on top….. Il cheama Limba pentru ca stapinul lui, cind vine acasa, isi baga un deget prin gard iar el i-l linge dupa care face o cursa nebuna prin curte de bucurie. Are o minte perversa si te inseala usor cu fata de dragalas si simpatic. Musca fara multa bataie de cap pe oricine si cu orice sacrificii. Se face ca se imprieteneste cu tine, accepta mincarea si sa te apropii la jumate de metru dar daca revii exact in aceeasi pozitie zece minute mai tirziu te musca. E nebun.

Fitzul este erou. Si el e banuit a fi bisexual pentru ca are miscari feminine, batatoare la ochi, un miorlait jalnic, subtire si jenant, dar pe linga aventurile casnice cu ciinele, a fost vazut totusi si cu femei, adica mitze. A avut si batai pa seama lor ca nu o data a venit acasa cu urechile facute zdreanta. Este erou pentru ca vineaza, vineaza cu mult curaj si indeminare de maestru. A adus acasa tot felul de soiuri de “vinat”: soareci, soricei, iepuri, pasari, sobolani. Renumita e lupta lui de jumatate de ora cu un sobolan in cusca gainilor. Se auzeau busituri si pocnituri, tipete si miorlaituri, miriituri si scrisnete. Toti s-au temut pentru viata lui dar iata-l, in final, iesind pe portita custii cu sobolanul in dinti. Era cit el de mare, abia il putea cara, se incovoia din tot corpul ca sa-l poata sustine, l-ar fi putut tiri dar trebuia sa se dea mare, sa il arate lumii. L-a depus in mijlocul curtii. Toti erau muti, parca se auzeau aplauze de la gaini, capre, ciine. Plutea o admiratie profunda in aer. Din secunda aceea a trecut la stadiul de cavaler. Acum poarta capa si spada…..:)

25.09.2007

Intr-o simbata juca fotbal, Iliuta.

E mediocru ca in multe lucruri, de fapt e ceea ce se cheama diletant, stie cite putin din fiecare dar nu e bun cu adevarat in nimic. Asa si la fotbal, e un pic portar, un pic aparator, foarte putin atacant si aproape deloc golgeter. Se demarca, e adevarat, mirific, adica stie sa scape de orice adversar si sa se pozitioneze in locuri foarte bune pentru primit mingea sau chiar pentru a da gol, problema e insa ca nu prea ii paseaza nimeni pentru ca stie ca nu face nimic cu ea si se pierde faza degeaba iar daca, sa zicem, se scapa cineva, din lipsa de coechipieri apti demarcati, si ii paseaza, sint sanse de 90 la suta ca acea pasa sa fie preluata gresit, 80 la suta sanse sa fie preluata bine dar sa fie pierduta foarte repede, 70 la suta sa fie repasata gresit, 30 la suta sa fie shutata in directia relativa a portii, 5 sa fie pe spatiul portii, 0,2 sa fie bagata in poarta si, in sfirsit, 0,001 la suta sa fie data in gol valabil. De aceea, zic eu, acelasi lucru cu demarcarea e posibil si din punctul adversarului de vedere, stie ca nu e in stare de mai nimic si nu il marcheaza, simplu.

Mai e un lucru cu Iliuta fotbalistul, de data asta bun. Are uneori sclipiri geniale. De exemplu, apara exact atunci cind echipa lui este intr-o situatie disperata si marcheaza un gol atunci cind nu mai spera nimeni intr-o victorie, cu atit mai putin in inscrierea lui. Cu alte cuvinte, exista momente in viata fotbalistica a lui Iliuta cind devine erou. Si nu e putin lucru.

In simbata respectiva a fost, ca de obicei, mediocru, chiar fara momentele de sclipire de care vorbeam iar dupa meci au mers cu totii, coechiperi si adversari, cu mare veselie la bere la terasa unde merg de fiecare data. Acolo insa, mare surpriza. Seful, care mai ieri era un pirlit ce supravietuia cu doua mese si trei scaune din bericile lor, ale fotbalistior amatori de simbata seara, a venit cu mare tupeu si obraznicie sa le spuna de sus ca daca au de gind sa bea numai bere sa nu mai stea pentru ca localul nu e berarie ci (vezi doamne!) a devenit …rotiserie si (atentie!) grill!!!… (Unde esti tu Tepes, Doamne…!!!) Au plecat, ce sa faca, traditia s-a spart, au mers in alta parte, o sa ajute alt mirlan sa se ridice la nivel de grill iar de judecat…deh, Eminescu sa il judeceeeeeeeee….!!!!

03.10.2007

El are ciini, doi la numar, sa le spunem Dinsa si Dinsul. Sint de rasa maidaneza, adica foarte simpatici, foarte expresivi, foarte inteligenti si foarte sanatosi. Si foarte energici.

Dinsa a fost luata de pe strada pe cind era mica si pricajita si mergea plingind pe strada cu capul in jos ca un om necajit si batut de soarta. A fost lasata prea libera asa ca are mereu tendinta si dorinta ascunsa de a iesi pe strada si de a merge unde o duce nasul. Cind o face, inspecteaza cu mare atentie locurile ei dragi din copilarie. Daca o urmaresti este exact ca un om intors pe meleagurile natale. Savureaza fiecare nuanta de miros din colturile strazii, adulmeca vintul, se aseaza pe o ridicatura de pamint de unde se vede panorama orasului si sta acolo citeva minute bune contemplind. Ai zice ca recita in gind poezii. Apoi revine acasa si asteapta cuminte la poarta pina i se deschide.

A avut 6 pui. A fost o surpriza pentru toata lumea pentru ca nu avea burta prea mare. A disparut din raza vizuala a stapinilor o perioada ca apoi sa fie reperata sub baraca de unde se auzeau scincituri de plozi. Dupa vreo doua saptamini au inceput sa scoata capetele blonde cu boticurile ca niste nasturi. Aaaaa, ce veselie! Au venit vecini, prieteni, s-au facut poze cu ei in brate, cu ei pe cap, cu ei jucindu-se, cu ei in sin, peste tot, apoi a venit vremea sortarii, unii trebuiau sa stea altii sa plece la stapini. Pina la urma, de frumosi ce erau au plecat aproape toti, in afara de Dinsul.

Dinsul acum e dublu cit Dinsa, e adolescent si plin de zvic. De vreo saptamina au fost invatati cu lesa si scosi la plimbare. Sa vezi acolo comportament de ciine, fascinant. Probabil pentru ei, lumea e o infinitate de mirosuri, asa cum pentru noi e o infinitate de culori. La ei vazul e cu mult mai putin important. Cind se intilnesc doi ciini de exemplu, mirosul e pe primul loc. Prin el se afla aproape tot ce trebuie aflat: sex, virsta, conditie fizica, predispozitia la violenta etc.

Apoi limbajul trupului. Aici e iarasi o infiniatate de nuante. Este de exemplu un ciine, in drumul prin cartier, care, la vederea lor, ia fara exceptie pozitia de drepti (coada ridicata, corp drept, urechi ciulite). Urmeaza inspectia reciproca, intr-un stil destul de precaut dar si delicat in acelasi timp, sireturi la pantofi, nod la cravata, pozitia armei, chestii de genul asta, dupa care se reia drumul de unde se ramasese.

Aici voiam sa ajung.

Oamenii fac la fel, doar ca mult mai discret si mai mascat. Ne intilnim pe strada, ne furam din priviri mai mult sau mai putin indraznete, ne adulmecam si facem calcule instinctiv in cap: e mai mare decit mine, e imbracat mai prost, e mai tinar, l-as putea dovedi la o adica, nu cred ca e bun in pat, are fata de loser etc. Sau: oh, baby, ce draguta, are de toate pe ea, si ce piele, stai, nu te mai misca sa te vad mai bine, ce voce dragalasa, ce bine ti-ar sta sub mine, ce naiba cauti cu ala, ce pui am putea face impreuna…ah!….

Doar ca nu o spunem si n-am recunoaste-o nici in ruptul capului. Niste ipocriti.

Va urma.

10.10.2007

Continuare.

Au hotarit sa se intilneasca la ora 7 la Universitate.

De trei luni vorbesc pe mess si isi trimit mesaje si poze. Din prima au zis fiecare in sinea lui ca se potrivesc. E ceva in fiecare ce il face sa se simta in largul lui pe celalalt. De gusturi nici nu mai vorbim, muzica, filme, imbracaminte, culori, toate aproape se potrivesc, aproape toate. Iar de simtul umorului nu mai zic nimic. Rid impreuna de se prapadesc, parca sint facuti unul pentru celelalt, daca primul incepe o propozitie sau o poanta celalalt il completeaza si e minunat.

Iar acuma au zis sa se intilnesca. Nu de alta dar parca se simte nevoia de mai mult, parca pluteste deja o anumita frustrare in aer. Trebuie sa treaca la alt nivel. Sper sa se recunoasca…hahhaa, ce poanta, cum sa nu se recunoasca, hai ca a fost tare…!

Sapte fara cinci. Ea a ajuns dar e prea devreme asa ca trece pe linga Universitate fara sa se opreasca si isi vede mai departe de trotuar.

Sapte punct. El apare tinind la spate, ascunsa, o floare. Se uita la ceas. E multumit dar oarecum agitat. Gifiie usor pentru ca a alergat de la tramvai pina aici de frica sa nu intirzie. Isi verifica pozitia ca sa stea drept, isi miroase gura, floarea. Se sterge cu dosul palmei pe frunte de transpiratie si incearca sa imprime un ritm calm si masculin mersului de incoace si incolo. E stapin pe sine dar se teme de ceva, de necunoscutul acela.

La si zece apare si ea cu mersul gratios si leganat. Si l-a studiat de la o suta de metri distanta pina aici, normal sa-i reuseasca. Iar zimbetul…. e cuceritor.

Iar acum urmeaza adevarul:

El: (“Credeam ca e mai inalta. In poze parea ca are parul mai ondulat iar ochii mai frumosi. Iar urechile mai mici, dom’le!!! Si ce naiba! Avea in poze niste sini iar acuma….man!! Noroc de picioare…desi, hm, ce sa zic. In fine, hai sa-i dau floarea si sa vedem ce iese, poate cine stie, o fi buna la pat…hi hi… ce porc sint!”)

Ea: (“Bai, frate, ce-i cu cocosatul asta?”)

El: Buna! (“Stapineste-te omule, ce-i cu vocea asta la tine?!!”) Salut!…

Ea: (“Mama, voce de tenor castrat, exact ce-mi trebuia…”) Salut!…

El: (“Doamne ajuta, poate iese ceva”) Ce faci? Era sa nu te recunosc. Arati mai bine ca in poze.

Ea: (“Miini transpirate si reci, ochi mici, de culoare incerta si cu riduri; cosuri, oh, Doamne, cite cosuri!, un fir de par sub barba netaiat, mai mic decit Victor la statura, zimbet nashpa”) Chiar? Mersi…. (“Ce e mirosul asta? Transpiratie? Esti dus, nene, bye-bye”)

El: Mergem le un suc? Fac cinste….

Ea: Sigur.

Prima impresie la intilnirea a doi oameni, de orice sex ar fi, este invariabil cea fizica. Statura, modul cum se misca, tonul vocii unei persoane sint primele semne pe care le percepem si interpretam in legatura cu persoana din fata noastra. Si cu 90 la suta din ele vom ramine si dupa ce o vom cunoaste pe acea persoana si din alte puncte de vedere.

La fel si la ciini.

18.10.2007

Frumusetea la catarat pe stinca nu sint peisajele ci faptul ca iti reaminteste la orice pas cum e viata cu adevarat, traseul pe care il urci este drumul vietii tale in miniatura.

Ca sa nu fiu prea vag, am sa explic mai clar problema.

Pentru a ajunge la baza traseului trebuie sa te trezesti foarte devreme ca sa ai timp sa iti pregatesti tot echipamentul si sa ajungi la locul respectiv. Acum practic te nasti si, pe drept cuvint, esti foarte aproape de momentul respectiv din viata ta, nu prea esti constient de multe, ai ochii cirpiti si iti vine sa urli pentru macar 5 minute de somn.

Deschizi cu adevarat ochii abia cind ajungi la baza traseului si vezi stinca deschizindu-se larg si gol in fata ta (adolescentza?). La prima vedere este complet inaccesibila (un sentiment nou cumva?) dar trebuie sa urci, cale de intoarcere nu e, de fapt ar fi, dar ai ambitie, n-ai batut atita drum degeaba. Si la drept vorbind ce e mare scofala, te simti in putere si viguros, apuci de colo si de colo si primii pasi sint gata, mai departe vom vedea.

Ei bine, asta e greseala fatala. Dupa primii pasi observi ca totul se complica, prizele sint din ce in ce mai mici si mai greu accesibile, haul din spatele tau se face din ce in ce mai mare, pitoanele din perete par din ce in ce mai fragile si nesigure, incepi sa te blestemi, cine dracu te-a pus, ce naiba e de facut, inima iti bate ca la iepuri, panica sta la portile gitului gata-gata sa te cuprinda, nu spui nimic, stringi din dinti, gemi, icnesti, oricum nu te mai aude nimeni, cel din fata e departe, la fel cel din spate si au si ei problemele lor, de acum e lupta pentru supravietuire dintre tine, gravitatie si perete, lupta pentru virf. Crezi ca mai ai vreo problema in afara de a ajunge teafar la capat? Nuuuuuu!!… Este realmente o chestiune de viata si de moarte si nimeni si nimic nu te mai poate ajuta decit tu cu miinile si picioarele tale. Atunci cersesti indurare de la munte si constientizezi un lucru catastrofal: peretele implacabil de piatra n-o sa te ajute iar lumea n-o sa se opreasca niciodata in loc pentru tine si durerea ta. Esti absolut SINGUR!!!

Va urma

31.10.2007

Continuare.

Atunci devii animalul din tine, trebuie sa supravietuiesti si vei face totul pentru asta. Reguli nu mai exista, tehnica ai uitat-o, acum poti face miscari geniale, aparent imposibile sau greseli fatale, ai putea chiar si ucide daca viata ta ar depinde de asta. Tragi de piatra si de coarda cu toata puterea, nu mai economisesti nimic. Te lovesti dar nu te doare, ai julituri peste tot, sint unele parti ale corpului care nu stii ca mai exista. Ai inca forta si el, corpul, cuminte, te trage in sus, tot mai sus cu energii aparent inepuizabile (tineretea).

Si iata ca la un moment dat apare o mult cautata si tinjita pauza ca o oaza de lumina: regruparea.

Pentru citeva minute bune, chiar zeci de minute redevii omul social de la inceput. Schimbi cuvinte cu partenerii de catarat, bei apa, respiri in voie, te relaxezi, chiar glumesti. E aproape ca pe pamint, doar ca, undeva acolo, stii ca nu e asa, esti departe, esti la mijloc, ai inca un mare gol inapoi si inainte pe care va trebui sa-l treci cum ai facut-o si pina acum, adica prin lupta, prin chin si cu singe iar relaxarea devine searbada si superficiala, mai mult un chin.

Nu trece mult si ramii din nou singur. Esti in loc stabil si nu ai mai vrea sa pleci. Iti vine sa te culci si sa nu mai stii de nimic, sa zaci acolo pina cineva sau ceva te ia si te depune pe pamint. Ai vrea atit de mult sa inchizi ochii acum si cind sa-i deschizi sa fii acolo jos, printre oamenii normali, relaxati, un simplu turist. Dar nu poti, la naiba, realitatea asta crunta este pur si simplu neiertatoare si nu permite minuni, nu cu tine, nu acum. Tot tu trebuie sa te urnesti si sa faci ceva. Bine, hai, stringi din dinti si pornesti IAR!!!… (maturitatea)

Acum sint cele mai mari sanse sa aluneci si sa cazi pentru ca te-ai relaxat iar muschii si mai ales degetele vor sa te insele: apar tradatorii! Constientizezi asta destul de repede si simti cum panica iarasi asteapta sa dea buzna in tine. Dragostea de viata nu a fost nicicind mai mare. Iti doresti lucruri simple ca un condamnat la moarte, tinjesti dupa cel mai umil gest, dar nu se poate, trebuie sa treci de asta mai intii si apoi…. Secundele sint o vesnicie, cel mai usor pas e cel mai greu de facut, puterile te parasesc, ti se pare ca esti rapid dar colegii iti striga sa te grabesti ca vine seara. SEARA!!??…

Va urma

17.11.2007

Continuare.

VINE SEARA??!! Cum e posibil? Atit de repede? Deja e seara? Cind naiba a trecut? Vai de mine, am incurcat-o, pe intuneric sigur sint pierdut!!!… Pina acum a fost greu? Nuuu, floare la ureche…. Abia acum panica se instaleaza, scapa din piept si se urca in git, invadindu-ti toata fiinta, te apuca tremuratul, nimic nu te mai asculta, totul iti duduie in urechi, nu mai vezi bine si ti se pare ca orice miscare este imposibila si ca esti intr-o situatie fara scapare, solutia renuntarii si caderii in gol incepe sa ti se para ca o usurare, ca o scapare de chin si de durere, ca un somn adinc si brusc….

Echipamentul pe care l-ai tot strins de pe traseu, asigurarea ta de viata, devine deodata greu ca o povara si pare un om inert ce te trage in jos. Iti e ciuda ca l-ai urcat pina aici, iti e ciuda pe tine ca ai avut ideea sa te avinti pe stinca asta blestemata de pomana pentru ca NU ARE NICI UN ROST!! O viata linistita si monotona este dorinta ta suprema.

Acum faci cele mai mari greseli pentru ca nu iti mai pasa. Nu punctezi in pitoane, lasi bucle in urma, scapi din mina carabe, te dezlegi din neatentie de coarda ca sa scapi de greutatea echipamentului. Cind realizezi greselile, te panichezi si mai tare si te inclestezi cu tot ce ai de coarda, de firul vietii, pentru ca desi tie aproape ca nu-ti mai pasa, mai e totusi ceva in tine ce tzine cu dintii de viata: animalul! Nu mai esti tu, esti El, in virsta de milioane de ani, iar El vrea sa traiasca cu orice pret si nu stie s-o faca altfel decit prin fuga sau prin atac. Dar unde sa fugi sau ce sa ataci aici?!! Asa ca panica atinge cote maxime, tremuri tot, ai palpitatii si strigi, in sfirsit, strigi dupa ajutor, semn al renuntarii totale la lupta. Te lasi cu totul in coarda si atirni in gol neputincios (batrinetea).

In acest moment stii ce e teribil de ironic? Faptul ca de acolo de unde esti acum se vede cea mai frumoasa priveliste din toata ascensiunea ta. Esti sus, aproape de virf si totul e o splendoare. Unii ar spune ca pentru asta merita sa urci, pentru imagine, pentru peisaj, dar tie iti pasa de asa ceva? Hahaha!!!… Cum dracu!? Esti la un pas de moarte si esti sleit de puteri, esti turbat dupa restul de viata ce-l mai ai de trait, creierul tau abia mai are loc pentru raspunsul la unde sa pui piciorul in urmatoarea secunda, te doare in fund de priveliste, o dai naibii, e ultimul lucru la care te gindesti….!

Cum nu te poate nimeni trage in sus, vei fi nevoit dupa o perioada de atirnare, sa te agati din nou de stinca si sa gasesti un mod de a ajunge la capat. Si o vei face, n-ai incotro iar cind ajungi si pui mina pe buza muntelui, pe capatul lui, si tragi cu ultimile puteri, simti ca Raiul insusi se deschide in fata ta. Sentiment mai mare de usurare nu exista si iti vine sa urli cu urletul animalului batrin de milioane de ani. Pamintul solid de sub talpi este divin iar senzatia primului pas calcat sanatos pe tot piciorul este mai puternica decit orgasmul.

Urmeaza odihna mult asteptata si bine meritata in care zaci in semiconstienta. In corpul tau fiecare celula in parte sare in sus de bucurie, globulele albe se imbratiseaza si se saruta cu microbii si virusii laolalta, iar neuronii se felicita reciproc si benchetuiesc. In tine e sarbatoare, mincarea si bautura pe gratis, iar femeile la discretie…. Esti fericit!

Apoi te ridici si te indrepti spre casa, iar pe drum, dupa ce analizezi in minte totul, stii ce spui? “Sa fiu al naibii ce fain a fost. Mai vreau o data!”….

02.11.2007

Camerele de pe pereti erau reale si se miscau ca niste mici robotei din Star Wars. Iliuta se afla deodata in fata unei mari probleme: lipsa singuratatii. Niciodata nu se mai aflase intr-o asemenea situatie, singuratatea pentru el era ca aerul, ce-o sa faca fara ea? Se plimba dintr-o parte in alta a primei incaperi. Cele cinci aparate de pe pereti zumzaiau in continuu, toate pe el, toate incercind sa-l prinda din toate unghiurile. Cerceta incaparea dupa colturi intunecate sau dosnice. Nimic. Tavanul plin de neoane era ca un soare torid dintr-un deshert, neiertator.

Cu speranta inca vie merse in dormitor. La fel, mai putine camere dar puse in asa fel incit sa nu scape nici un unghi. Simti deodata o usoara sufocare in git. Era un atac de panica in miniatura stapinit cu greu. Cu inima batind tare merse in baie. Tot deshert si tot robotei cu ochii rosii. Doar in toaleta era …libertate.

Se aseza pe capacul scaunului si incerca sa se calmeze si sa profite de putina intimitate ca sa analizeze situatia. In celelalte camere se auzeau voci, nu putea gindi, ii trebuia liniste. Mai incerca o data, degeaba, nu se putea concentra deloc, se gindea mereu la cum apare el in fata oamenilor si cum o sa reactioneze toti cei ce-l cunosc. Ridica privirea si ramase incremenit. Deasupra capului sau atirna, la citiva centimetri, un microfon. Se ridica brusc si isi stapini gindurile instinctiv parca sa nu fie auzite. Amuti cu totul, nimic nu mai vorbea in el. Apoi izbucni cu voce tare, fara voie: “Asta e…!” dar tacu imediat uimit si el de indrazneala.

Se apleca, trase apa, strinse din dinti si-si spuse pentru sine: O sa rezist! apoi iesi in lumina, cu pieptul inainte drept in bataia camerelor.

Va urma

16.12.2007

Continuare

Facusera o gaura in peretele despartitor jos, in spatele canapelei, si cind era activitate si se auzeau miscari dincolo, unul se tupila pe dupa canapele si se punea cu urechea la gaura iar ceilalti faceau tot posibilul sa distraga atentia camerelor. Dupa ce respectivul spion iesea la lumina tabarau toti pe el si cu lavalierele inchise il luau la intrebari. Se obtineau informatii pretioase astfel, aflau vesti pe care altfel nu le-ar fi aflat niciodata sau poate doar la iesire, deci prea tirziu.

Erau multe momente in care, din cauza concentrarii prea mari sau importantei lucrurilor vorbite dincolo toti se buluceau la perete si ascultau cu urechea lipita de un borcan sau un pahar. Pina sa-si dea seama camerele ce fac auzeau ce trebuiau sa auda. Alteori insa erau reperati repede si avertizati cu tiuituri de difuzoare. Erau nevoiti sa se retraga altfel riscau pedeapsa.

Neavind nici un creion sau o foaie de hirtie au fost nevoiti sa improvizeze ei lucruri de scris asa ca au facut carti de joc din cartoanele de la pachetele de lenjerie, pe care au scris numerele si desenele cu scobitori inmuiate in crema de ghete. Evidenta jocurilor era tinuta tot pe cartoane si tot cu crema de ghete sau, uneori, dar cu zgircenie, cu cite un creion dermatograf aruncat de peste gard.

Unul din ei, dupa o noapte nedormita, a confectionat pe una din mese, cu banda scotch de pe produsele alimentare un joc de table. Zarurile le-a facut din carton decupat cu grija si lipit cu banda scotch, iar punctele de pe ele, ghici, cu creion dermatograf si crema de ghete…. Era asa de fericit, avea o fata dimineata cind s-au trezit ceilalti si l-au vazut, de parca tocmai inventase roata.

Va urma

26.12.2007

Continuare

Au urmat citeva saptamini bune in care s-a jucat table frenetic. S-au facut campionate peste campionate, s-au legat si dezlegat aliante, s-au batut orgolii si s-a urlat de bucurie si ciuda de zeci de ori. In loc de piese foloseau pietricele albe si negre de la o floare de plastic din decor si aceste pietricele, impreuna cu zarurile au fost aruncate de pereti de zeci de ori apoi cautate cu infrigurare pe sub scaune si canapele. Si cite cosmaruri….

Erau stiluri si stiluri. Unul agresiv, cu un limbaj care voia sa intimideze, coplesitor, altul asezat si tacticos, altul neexperimentat dar indraznet, simpatizant al genului (inexistent) freestyle.

Dupa table s-a trecut la carti, Wist, Rentz, Pocker si iarasi certuri, orgolii, pedepse, urlete. Apoi au primit, in sfirsit, de la organizatori un joc neimprovizat, Remy. De prisos sa mai spun ce a fost si aici. Piese aruncate in toata casa de nervi si ore, zeci de ore la masa de joc.

Venirea fetelor era o ocazie in care ieseau cu totii din rutina. Primirea mesajului era ca o sonerie de pauza. Imediat incepea forfota, gateala, alegerea unei combinatii cit mai bune de haine din cele aduse, bataia pe dush, barbieritul si, in sfirsit, asteptarea. Asta era cel mai crunt, sa stai pregatit pe canapea si sa astepti sa vina cineva sau sa se intimple ceva. Uneori asteptau ore intregi fara sa intre cineva pe usa. Cite unul infometat alerga la bucatarie si isi pregatea repede un sandwich pe care il imbuca nemestecat. Si se aseza din nou pe canapea. Si astepta.

Cind au venit prima oara fetele a fost cel mai emotionant. Au asteptat mult dar a meritat. Cum stateau ei pe canapea s-au pomenit deodata cu o fata care intra pe usa. Era mai speriata ca toti. Tremura toata. Ei o mincau din priviri, dupa 2 saptamini de izolare, era prima persoana noua pe care o vedeau. Au vorbit putin apoi a trebuit sa plece si dupa ea au mai venit inca treisprezece….

Dupa aceea au inceput comentariile, analizele, alegerile, marea nebunie….

Va urma

2008

10.01.2008

Continuare

Neavind altceva de facut s-au apucat la un moment dat de gatit… o parte din ei, ceilalti au ramas cuminti deoparte.

S-au iscat si aici controverse si certuri, bineinteles. Fiecare venea in spate cu o “experienta” total diferita fata de a altuia si bineinteles ca rezultatul era ba o cratita plina de clatite compromise, ba o ciorba mult prea sarata, ba un pilaf “moldovenesc” rosu-verzui, tare ca piatra si iute ca sageata, la anu’ si la multi ani….

Cel cu pilaful a fost atit de incapatinat incit nu s-a lasat pina nu l-a mincat singur pe tot, de-al naibii, sa le demonstreze celorlalti ca a fost bun, adica …comestibil…

Saptaminal faceau ce faceau si reuseau sa se organizeze si sa faca ceva curatenie in camere. Totul a mers bine? Ha, ha! Ba bine ca nu. De fiecare data se inventau metode noi de tragere la sorti pentru repartizarea pe camere si de fiecare data erau nemultumiti. S-au pus pariuri ambitioase. Unul de exemplu a pus pariu cu altul ca daca maninca un pachet de biscuiti vechi de trei luni scapa de curatenia din baie si a cistigat.

Cind, in sfirsit, dupa doua ore de negocierei si pariuri si aranjamente, totul era organizat, se gasea cite unul care se oftica deodata ca a asteptat prea mult si i-a pierit cheful si nu mai vrea sa faca curatenie. Se strica totul.

Dupa alte doua ore cind realizau ca totul in jur arata mai rau ca o cocina de porci se apucau de strins si de aspirat si de sters praful dar nu mult dupa aia primeau mesaj ca trebuie sa fie gata de emisiune in 15 minute si lasau totul balta sau aruncau gunoaiele pe dupa colturi la repezeala si fugeau sa-si ocupe locul la dus. Circ, ce mai…

Va urma

19.01.2008

Intr-o seara erau toti adunati in living la una din zecile de partide de Whist. Erau foarte concentrati si foarte incordati pentru ca de o bucata de vreme cistiga doar unul si asta trebuia sa se schimbe.

Deodata de afara se aud niste zgomote neobisnuite. De obicei nu se auzea nimic, cel mult masini indepartate dar acum se auzeau clar strigate de barbati si cum nicaieri in jur nu mai auzisera alte voci decit ale lor si ale fetelor din cealalta curte, era clar ca ceva nu era in regula. Imediat s-au lansat ipoteze, ca sint fani adunati si le striga numele, ca se termina concursul din lipsa de succes si se deschid portile spre libertate, ca se schimba regulile cu totul si vin alti baieti in casa etc.

La un moment dat se auzeau clar strigate citeva nume. Da, spuneau, e clar, sint fani. Au iesit repede afara si au vazut pe acoperis citeva siluete de barbati. Ei strigau si aratau cu miinile spre ei: – Bai, hai afara, ca nu e ceea ce credeti, Cutare, hai la o bere! etc… Imediat s-au lamurit ca unii erau de fapt rude si prieteni de-ai lor veniti de nebuni si urcati pe acoperis impotriva tuturor regulilor doar ca sa-i vada. Au inceput sa strige unii la altii de bucurie si sa topaie dar curind au fost nevoiti sa se opreasca pentru ca au aparut gardienii si s-a restabilit ordinea si linistea.

Au urmat ore intregi de comentarii pe marginea intimplarii, interpretari ale spuselor celor de afara. S-au aflat vesti, s-au stirnit amintiri si nostalgii. Au inceput imediat povesti despre aventuri si nebunii cu prieteni. S-a ajuns iar la nostalgii si la revolta. Unii chiar au inceput sa se vaiete ca nu mai rezista si ca vor sa iasa afara altfel innebunesc. Dorul devenise de nesuportat.

Mesajele de la organizatori au inceput sa curga pe ecran ca pe banda rulanta. Erau chemari la liniste si amenintari cu pedepse. Pina la urma apele s-au calmat. S-a reluat jocul si a cistigat altcineva.

09.02.2008

Noaptea eliminarilor. Era dintre cele mai chinuitoare din saptamina. Se statea pina la 4 dimineata imbracati in costume incomode in asteptare. Nu se stia nimic, nici un regulament, nici o regula, totul era schimbat din mers. Azi se elimina o fata, data viitoare un baiat sau tot o fata, nu se stie. Ba se poate rascumpara, ba nu se poate. Stres cit incape.

De pe la 9 seara trebuiau sa fie imbracati si sa mearga undeva, intr-o camera si sa astepte sa fie chemati. Apoi treceau orele…. Si intr-un final, pe la 2, incepea sa-i cheme pe rind la vorbitor. Primul lucru pe care il facea fiecare baiat in parte cind ajungea inapoi in casa era sa se repeada la baie sa se usureze apoi la bucatarie sa imbuce repede ceva. De cele mai multe ori se uita lavaliera deschisa in ambele locuri iar prezentatoarea era nevoita sa auda zgomotele mai mult sau mai putin decente ale insului din baie sau pe unde mai era, riscurile meseriei….

Vorbitul propriu-zis dura cel mult un sfert de ora dupa care se revenea la izolare. Cind se terminau toti baietii de interogat se deschideau in sfirsit portile paradisului si se mergea la fete sau pur si simplu inapoi in casa.

Urma ritualul eliminarilor propriu-zis. Aceleasi lumini obositoare, camere zumzaitoare, fete obosite si machiate strident, intrebari retorice si verdicte mai mult sau mai putin corecte.

Cel mai interesant lucru din toate era sa observi rezultatul trecerii timpului si presiunii atmosferei asupra fiecarui ins in parte, asupra mintii fiecaruia. Daca la inceput erau toti retinuti, stapini pe ei, hotariti, in final toti erau cu rabdarea terminata, gata sa scoata totul la vedere, sa dea si sa fuga sa se odihneasca. Cel mai rece si stapin dintre ei devenea sensibil ca o balerina: incordarea si stresul isi spuneau cuvintul. Din aceasta cauza se ajungea deseori la manifestari extreme, la plinsete si descarcari nervoase.

Cu alte cuvinte, scopul concursului era atins: oamenii aceia renuntau la aproape toate retinerile si isi puneau vietile pe tava spre deliciul publicului de acasa relaxat.

21.03.2008

De Paste au iesit prima oara afara. Sentimentul era tare ciudat. Dupa o luna de izolare totala fata de lume li s-a oferit ocazia sa vada si alte locuri decit peretii camerelor.

Cadrul era tot de puscarie. Au iesit din casa flancati de bodyguarzi, au intrat in microbuz si au coborit la biserica. Erau trei camere de filmat in jur care-i urmareau tot timpul. Oamenii adunati au trebuit sa le faca loc. Unii erau revoltati ca sint deranjati intr-un asemenea moment, altii se uitau curiosi la nou veniti.

Era o atmosfera oarecum jenanta pentru ca se pierduse cu totul sacralitatea momentului. In loc sa se vorbeasca despre Inviere si lumina se vorbea despre “vedete”. Poate ca daca nu era asa de multa pompa in jur nu ar fi fost recunoscuti si totul ar fi fost mai natural, dar a trebuit sa fie “show”.

Se implineste acush un an de la acel eveniment. Ce repede a trecut timpul…. De astazi declar inchis episodul “Nora pentru mama” si pun punct. A fost un moment interesant si a trecut cu bine. M-a schimbat iremediabil … in bine. Abia astept sa vina urmatorul….